Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sărbătoare creștină fără dată exactă, comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștilor. Floriile sunt denumite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului.

Amintirea acestei intrări sărbătorești a Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, biserica ortodoxă o serbează în fiecare an în ziua de Florii.

De cele mai multe ori, termenul Florii este legat de mitologia romană, crezându-se că ar proveni de la Flora, zeița florilor, dar și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini. În cinstea ei erau organizate serbările de primăvară numite Floralia, care se desfășurau în luna aprilie. Pentru că popoarele păgâne au fost convertite la noua religie, se presupune că Biserica ar fi dat un alt conținut acestei sărbători, un conținut legat de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și de înnoire a lumii prin Jertfa și Învierea Lui din morți.

Semnificația biblică a sărbătorii Floriilor

Marea Sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim are loc în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paşti), ziua fiind cunoscută şi sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor. În această zi creştinii sărbătoresc Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de patimile şi Învierea Sa.

Tradiții și obiceiuri de Florii

In ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ele sunt sfințite și puse la icoane. Se crede că nu e bine să renunți la aceste ramuri dacă nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Există credința că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teamă ca aceștia să nu rămână fără rod. În ziua de Florii, și stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfințite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâțișorii erau aruncați în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate. Ramura de salcie sfințită era utilizată și în scopuri terapeutice. Oamenii înghițeau mâțișori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți de diferite boli, iar bătrânele se incingeau cu salcia la mijloc ca să nu le mai doară șalele. Există și obiceiul ca părinții să-și lovească încet copiii cu nuielușa de salcie, când veneau de la biserică, în credința că așa vor crește sănătoși și înțelepți. De Florii, una dintre marile sărbători ortodoxe, elementele creștine și precreștine se îmbină în mod fericit, rezultând tradiții și obiceiuri extrem de pitorești.

• O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.
• Cel care se împărtășește de Florii are mari șanse să i se împlinească orice dorință își va pune când se apropie de preot.
• Cu ocazia Moșilor de Florii, femeile coc placintele pe care le dau de pomană săracilor ca să nu moară de dorul lor, așa cum a pățit mama lui Lazăr. Legendele spun ca oamenii care nu serbează ziua lui Lazăr se vor umple de pistrui.
• Acum se aerisesc hainele și zestrea. În ziua de Florii unele gospodine scot hainele și veșmintele la aer în curte. Acestea se scutură de praf și, în plan simbolic, de rău și de urât. În Duminica Floriilor, fetele care vor să se mărite trebuie să scoată la soare zestrea pentru a chema ursitul. De Florii e bine să aeriseşti toate hainele.
• Înaintea marii sărbători, fetele mari din Banat și Transilvania obișnuiesc să pună o oglindă și o cămașă curată sub un par altoit. După răsăritul soarelui sunt luate și folosite în ritualuri de dragoste și sănătate.
• În același timp, dacă cineva îndrăznește să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apă descântată și sfințită, riscă să albească.
• Se dau câteva ramuri de salcie la vite ca să mănânce, iar livezile și viile sunt împodobite ca să dea roade bogate.
• În ziua de Florii, multe gospodine coc atâtea pâini câți membrii are familia, însă sunt diferite, în funcție de vârstele celor din familie. Pâinile se împletesc din aluat de grâu și sunt ornate cu figurine sau cruci din același aluat. Pâinile se vor da de pomană celor săraci pentru a fi feriți de probleme și necazuri.
• Altă tradiție a acestei sărbători este aceea că fetele să fiarbă apă cu busuioc. Fetele merg la miezul nopții să fiarbă apa și să o pregătească pentru a se spăla pe cap cu ea a doua zi, pentru a avea un păr frumos și strălucitor. Această apă o pun apoi la rădăcina unui păr înflorit, spunând: “Cât de frumos e părul înflorit, așa de frumoasă să fiu și eu; cum se uită oamenii la un păr înflorit, așa să se uite și la mine!”
• Duminica de Florii se spune că aduce veşti despre cum va fi vremea de Paşte sau cum va fi timpul în vara care va urma. Aşa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.
• Vara, când vremea este urâtă, se pun mâţişori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele şi fulgerele. Nu se munceşte în această zi, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul.
• De Florii se mănâncă peşte, aceasta fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri. Biserica ortodoxă dă dezlegare la pește, pentru că se spune că în această zi Iisus ar fi cerut să mănânce pește. În popor se spune că peștele consumat în această zi are puteri tămăduitoare și cine mănâncă se va lecui de orice boală.
• De Florii se obişnuia chiar să „se facă de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an.
• Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş.
• O altă tradiție spune că ramurile de salcie sunt așezate înainte de culcare sub pernele fetelor nemăritate, ele crezând că vor deveni mai frumoase și vor găsi curând un soț.
• Demult, crenguțele de salcie așezate la icoane după Florii se aruncau vara pe foc atunci când începea o furtună pentru a se împrăștia norii, ori se așterneau în ogradă pentru a alunga grindina. Ramurile de la icoană se așezau de gospodari în mijlocul casei, când era vremea rea, pentru a o apăra de trăsnete.
• În Duminica de Florii se culeg flori ce se adună în ciubare, ele urmând a fi folosite pentru încondeierea ouălor pentru Paște.
• Tradiţia cere ca de Florii mormintele să fie curăţate şi stropite cu apă sfinţită, iar crucile să fie împodobite cu flori de primăvară şi cu crenguţe sfinţite de salcie. Se dau de pomană, pentru sufletele celor plecaţi dintre cei vii, plăcinte şi gogoşi.
• Pentru că se crede că acum încep să înflorească urzicile, acestea nu se mai folosesc ca alimente, iar sărbătoarea se numeşte şi „Nunta urzicilor”. Urzicile, mâncate în special în post, sunt considerate foarte sănătoase.
• Se mai spune că dacă se aud broaştele cântând până la Florii, vara care urmează va fi frumoasă.
• În majoritatea localităţilor din Alba, în Duminica Floriilor, după slujbă, copiii însoţiţi de dascăli şi preot, împreună cu credincioşii străbat uliţele localităţilor cu salcie înmugurită în mână, cântând „Verşul Floriilor”, ca apoi să le depună în faţa altarului. Procesiunea simbolizează intrarea lui Iisus în Ierusalim. Ramurile de salcie sfinţite la Biserică se împart credincioşilor, care le pun, sub formă de cununiţă, la icoane sau deasupra porţilor, la intrarea în curţi.
• În unele sate copiii duc la îndeplinire un ritual asemănător cu sorcovitul, iar în foarte multe locuri se duc ramuri verzi la biserică. Există, în unele sate, și un fel de „Sorcovit” de Florii, copiii aducând în case flori de primăvară, dar și ramuri înverzite de salcie, sfințite la biserică. Ei îi ating cu aceste rămurele pe toți cei pe care-i întâlnesc, în ideea de a fi sănătoși și fericiți.

Obiceiuri de Florii în lume

• În Franța și Spania, încă din secolul al VIII-lea se păstrează obiceiul de a imita aclamațiile iudeilor „Osana!” (în limba aramaică – limbă semitică, răspândită în special în Antichitate în Siria, Palestina și Mesopotamia – este o rugăciune închinată Domnului ce înseamnă totodată și frunza de finic) la primirea lui Hristos. Din secolul al IX-lea se păstrează obiceiul aducerii ramurilor la biserică, obicei ce s-a răspândit atât în Răsărit, cât și în Apus. În Duminica Floriilor, bisericile sunt împodobite cu frunze de palmier în unele regiuni, sau cu ramuri de măslin, de dafin, în zonele în care acestea sunt mai des întâlnite, precum și în unele din țările mediteraneene. Alte substitute, precum ramurile de arbust, sunt folosite în țările nordice. În unele țări sunt folosite flori dar și ramuri de conifere. Acolo unde sunt întrebuințate ramurile de finic, acestea sunt adesea tăiate în forme diferite, în special sub forma sfintei cruci. În Grecia, după slujbă, sunt oferite de preot fiecărui credincios o mică cruce împreună cu un buchet din ramuri de dafin. Acest buchet este numit “vaya” și va fi ținut lângă icoanele din casele credincioșilor, precum ramurile de salcie în România. Există și superstiția potrivit căreia ramurile binecuvântate nu trebuie tăiate cu un obiect ascuțit, întrucât se crede că astfel acestea pierd puterea de a păzi de rău și boli.
• Tot în Grecia și Franța există obiceiul ca ramurile binecuvântate să fie duse în cimitir. În Franța, Duminica Floriilor și Ziua Tuturor Sfinților sunt sărbătorile când cei mai mulți credincioși merg în cimitire pentru a se ruga pentru cei adormiți. Aici, ca și în alte țări latine, există obiceiul de a planta ramuri de arbust binecuvântate în Duminica Floriilor, la mormintele celor dragi. Tot aici, în timpul înmormântării se pune în mâna celui adormit o astfel de ramură ca o mărturie a credinței în viața de apoi. Ca o plantă mereu verde, arbustului i s-a conferit acest simbolism funerar încă din vremuri pre-creștine, când le era închinat zeităților lumii subpământene Hades și Cybela.
• În Rusia și în Europa Centrală, oamenii obișnuiesc să mănânce mugurii de salcie în Dumnica Floriilor pentru a fi feriți de canicula din timpul verii.
• Din Carelia, o regiune majoritar ortodoxă a Finlandei, s-a răspândit un obicei în restul acestei țări, conforma căruia în dimineața primei zile de Paști, copiii întreabă oamenii dacă doresc să fie atinși cu o ramură de salcie, în timp ce rostesc o urare pentru sănătate, în schimbul primirii unei mici recompense din partea acelor persoane. Un fel de Sorcovă autotonă!
• În Slovacia, copiii realizează pentru procesiunea din Duminica Floriilor un copac. Se crede că ramurile acestuia au proprietăți tămăduitoare. Oamenii aruncă hainele de valoare sau lucruri scumpe înaintea acestui alai și dăruiesc bani sau ouă fiecărui copil în schimbul unei coronițe. Astfel de copaci sunt împodobiți cu flori în Polonia, cu flori uscate și cereale în Lituania și Letonia, și cu mere, portocale și covrigi în Austria.
• În Germania, Duminica Floriilor este numită Duminica Verde datorită florilor și ramurilor specifice.
• Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.