AcasăActualitateDouă dosare, două viteze ale Justiției! Morții nu mai pot vorbi, dar...
Două dosare, două viteze ale Justiției! Morții nu mai pot vorbi, dar Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina poate!
Două dosare, aceeași justiție. Parchetul poate, dar nu vrea? De ce întrebările despre osemintele descoperite la Cimitirul Strehareți din Slatina încă continuă să aștepte răspunsuri? Ce explicații are Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina pentru slătinenii care încă așteaptă să se facă dreptate?
La Slatina, un foc de armă a provocat o furtună mediatică. Sute de oseminte descoperite în saci de plastic, în Cimitirul Strehareți, ridică însă întrebări grave, la care slătinenii încă așteaptă răspunsuri.
Valeriu Matei, consilier local PNL și președinte al comisiei care a verificat administrarea cimitirelor din Slatina, a devenit peste noapte personajul principal al scandalului momentului. Dacă se spune că uneori Justiția este oarbă, la Slatina nu cumva a ajuns să fie chioară ?
Cine face lumină în cazul Strehareți?
Ambele cazuri au provocat scandaluri mediatice. În cazul Matei, acuzațiile, măsurile preventive și reacția instituțiilor au ajuns rapid în atenția publicului. La Strehareți, dincolo de dosarele deschise, răspunsurile despre responsabilități întârzie să apară.
Locuitorii acestui oraș nu cer arestări la comandă și nici tratamente judiciare identice pentru fapte diferite. Dar așteaptă aceeași preocupare pentru aflarea adevărului, aceeași determinare în administrarea probelor și aceeași responsabilitate instituțională indiferent de dosarul în cauză.
Iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina trebuie să explice ce demersuri concrete au fost făcute în cazul Strehareți, ce rezultate pot fi comunicate legal și de ce, până în prezent, opinia publică nu are o imagine clară asupra responsabilităților.
Justiția nu trebuie doar să fie imparțială. Trebuie să aibă și capacitatea de a demonstra acest lucru. Mai ales atunci când adevărul deranjează.
Percheziții, mascați, acuzații grave și arest preventiv
Valeriu Matei susține că a confundat forțele de ordine cu niște hoți. Procurorii afirmă că a tras în direcția polițiștilor și jandarmilor. Dar justiția trebuie să stabilească adevărul, iar gravitatea acuzațiilor nu poate fi ignorată. Nimeni nu este mai presus de lege, indiferent de funcția publică sau de apartenența politică. Dacă acuzațiile vor fi dovedite, consecințele trebuie să fie cele prevăzute de lege.
Dar unde este aceeași mobilizare instituțională, aceeași determinare vizibilă, atunci când vorbim despre osemintele a sute de persoane, descoperite în saci, la Strehareți? Cine le-a mutat? Cine a autorizat operațiunile? Cine a verificat modul în care au fost administrate locurile de veci? Cine a avut responsabilitatea supravegherii acestor activități și cine trebuie să răspundă pentru eventualele încălcări ale legii? Aici apare un aspect esențial, care nu poate fi trecut cu vederea.
Neregulile de la Cimitirul Strehareți au fost aduse în atenția publicului de actuala administrație municipală, în contextul demersurilor pentru clarificarea situației și preluarea administrării cimitirului. Descoperirile ulterioare au determinat sesizarea organelor competente și deschiderea unor anchete penale. Din acest moment, stabilirea eventualelor răspunderi penale nu mai ține de declarații politice sau de disputele din administrația locală, ci de activitatea organelor de urmărire penală. Iar tocmai aici se ridică întrebările cele mai incomode.
Dacă administrația locală a făcut publice problemele de la Strehareți și a solicitat clarificarea lor, ce rezultate concrete au obținut până acum instituțiile judiciare? Ce a stabilit Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina? Cine răspunde pentru modul în care au fost gestionate osemintele?
Nu este suficient ca un dosar penal să existe. Interesul public impune ca ancheta să fie efectivă, iar rezultatele care pot fi făcute publice să fie comunicate cu transparență. Și aici apare o coincidență care merită privită cu atenție. Pe 12 și 13 octombrie, noi descoperiri de oseminte zguduiau Slatina. Pe 22 octombrie, mascații descindeau la locuința unuia dintre consilierii implicați în verificările privind cimitirele. Pe 27 octombrie, acesta ajungea în arest preventiv. Coincidență? Posibil.
O legătură între cele două dosare nu a fost demonstrată. Dar nu cumva amploarea scandalului Matei riscă să mute atenția publică de la întrebările esențiale privind Cimitirul Strehareți? Nu este o acuzație privind existența vreunei legături între anchete, ci o întrebare legitimă despre prioritățile dezbaterii publice.
Pentru că există un efect care nu poate fi ignorat: în timp ce atenția se concentrează asupra unui consilier local, întrebările despre administrarea cimitirului și despre eventualele responsabilități penale riscă să dispară din prim-plan. Iar acest lucru nu trebuie să se întâmple.
Un dosar penal nu poate deveni, prin simpla sa amploare mediatică, motivul pentru care societatea uită să mai ceară răspunsuri într-un alt dosar, cu implicații la fel de grave pentru comunitate.
De ce slătinenii încă așteaptă răspunsuri despre osemintele de la Strehareți?
IPJ Olt și Parchetul au anunțat cercetări privind osemintele. Dar câte dintre întrebările esențiale au primit până acum răspunsuri publice? Ce s-a stabilit concret? Cine este responsabil? A fost audiat administratorul care a gestionat Cimitirul Strehareți timp de 16 ani? Au fost ridicate și verificate documentele relevante?
De ce nu au fost dispuse percheziții acolo unde probele și legea ar fi justificat asemenea măsuri? S-a stabilit cine, când și în ce condiții a mutat osemintele? Dacă da, ce rezultate pot fi prezentate public, în limitele legii? Dacă nu, care sunt explicațiile și ce demersuri urmează?
Parchetul din Slatina are obligația de a cerceta faptele cu aceeași rigoare, indiferent dacă persoanele vizate sunt politicieni, foști administratori sau alte persoane care au avut atribuții în gestionarea cimitirului. Procurorii nu trebuie să transforme ancheta într-un spectacol mediatic, dar lipsa unor explicații publice nu trebuie să devină o stare de normalitate într-un caz care a provocat indignarea unei întregi comunități.
În cazul Valeriu Matei, instituțiile au acționat vizibil, iar măsurile judiciare au fost cunoscute rapid. În cazul Strehareți, opinia publică încă așteaptă răspunsuri esențiale. De ce această diferență de vizibilitate? Este vorba despre stadii diferite ale anchetelor, despre complexitatea probatoriului sau despre o comunicare instituțională insuficientă? Parchetul din Slatina trebuie să ofere explicațiile pe care legea îi permite să le facă publice.
Să funcționeze oare justiția după principiul „morții cu morții, viii cu viii”? Pentru că legea nu face această distincție. Respectul față de cei decedați, legalitatea operațiunilor funerare și identificarea eventualelor abuzuri nu reprezintă probleme secundare. Sunt chestiuni care țin de demnitatea umană și de încrederea cetățenilor în instituțiile statului.
Este cu atât mai important ca demersurile prin care au fost scoase la lumină problemele de la Strehareți să nu rămână fără o finalitate judiciară clară. Descoperirea unor posibile nereguli reprezintă doar începutul. Stabilirea adevărului și a responsabilităților este misiunea organelor judiciare.
Slătinenii nu cer o justiție cu spectacol pentru unii și tăcere pentru alții. Cer ca instituțiile să arate, prin fapte și transparență, că măsura dreptății nu se schimbă în funcție de persoanele vizate. Instituțiile au obligația să cerceteze toate faptele, iar măsurile dispuse în dosarul lui Valeriu Matei trebuie analizate exclusiv prin prisma legii și a probelor.
Dar cetățenii au, în egală măsură, dreptul să întrebe de ce dosarul Strehareți nu a produs până acum răspunsuri publice comparabile ca nivel de claritate și vizibilitate.
Morții nu mai pot vorbi. Dar Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina poate!
Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina nu poate fi judecat după numărul de mascați trimiși la o adresă și nici după numărul comunicatelor de presă. Dar poate și trebuie să fie evaluat prin seriozitatea investigațiilor, respectarea legii și capacitatea de a clarifica fapte de interes public major.
Iar în cazul Strehareți, întrebarea fundamentală rămâne: ce a făcut concret Parchetul pentru identificarea celor responsabili de eventualele ilegalități și ce rezultate poate prezenta comunității?
În Slatina, despre un foc de armă se vorbește neîncetat. Dar despre sutele de oseminte descoperite în saci, cine mai cere adevărul? Când o administrație aduce în atenția publică posibile nereguli grave, răspunsul instituțiilor judiciare trebuie să fie o anchetă riguroasă, nu o succesiune nesfârșită de întrebări fără răspuns public.
Morții nu pot vorbi. Dar nici tăcerea instituțiilor nu trebuie să devină răspunsul. Iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina trebuie să demonstreze, prin rezultatele anchetei, că adevărul despre Cimitirul Strehareți este căutat cu aceeași seriozitate cu care sunt investigate și celelalte dosare penale.
